Sper ca intr-un final sa reusesc sa dau delete folderului cu numele lui din recycle bin..Trebuie sa-mi gasesc alte preocupari. Sa nu mai am timp sa ma gandesc la el. Amuzant..cu catva timp in urma ma gandeam ca viata mea depinde de existenta lui. Ganduri de copil tampit..la ce mi-o fi fost mintea?..Basme cu zane, imparati, happy end-uri..visuri. Dar lasa, nu-ti face griji, ramanem eu si un suflet albastru inconjurat de praf de inima. Lasa ca trecem si peste asta nu-ti face tu griji. Ne descurcam noi.
E magic cand razi in timp ce stai cu prietenele tale in ploaie. Faci piruete, dansezi in ritm cu ploaia si vantul. Aerul recisor iti intra pe sub bluza déjà uda complet. Da’ ce conteaza? Oamenii care spun ca ploaia este un lucru urat..nu cunosc adevarata frumusete. Ce poate fii mai placut decat sa stai in mijlocul drumului in ploaie, razand si lasand-o sa te purifice de toate grijile si lucrurile urate din lumea asta? E vara, e prima zi din restul vietii mele, ploua si eu ascult Placebo. Este drogul perfect. Nu am nevoie de apa, de mancare, de nimic, nici chiar de dragoste. Doar ascult si ma bucur ca exist. Nu este perfect mirosul asfaltului dupa ploaie? Oh, ba da:)
O sa incep direct, draga David. Mereu mi-am dorit sa-ti fiu alaturi si sa ma vezi cu alti ochi. Mereu am fost legata de imperfectiunea ta atat de perfecta. Puteam sa traiesc ore, chiar zile in sir fara apa si mancare doar vorbind cu tine sau si mai bine doar privindu-te. Mi se oprea inima de fiecare data cand intrai pe usa. Pur si simplu stiam ca esti undeva fara sa te vad. Te simteam daca erai sau nu in zona. Veneai mereu imbracat simplu, dar stiai cum sa iesi in fata. Tu esti genul de om care nu vrea sa fie in centrul atentiei, dar se intampla exact opusul(si stii prea bine de asta). Mi-era asa usor sa exist..sa stiu ca exist intr-o realitate in care erai si tu. Pur si simplu ma gandeam la tine si tu, nu se stie cum, apareai.
Imi era de ajuns doar sa stiu ca existi, ca esti bine, nu vroiam nimic mai mult decat siguranta ca tu esti ok. Of David cat de mult am tinut la tine. Eram mereu un zambet cand stiam ca urma sa te vad. Noaptea, nu puteam dormi ore intregi doar pentru ca ma gandeam non-stop la tine. Ce penibil..cand stau acum sa ma gandesc..Mereu te strecurai in visele mele. Da nah..n-a fost sa fie. Pentru tine poate am fost mereu doar fata cu ochelari si breton (care sta in “randulete”). Cine stie ce o fi fost in mintea ta..
Da acuma sincer..mai baga-ti dracu’ odata mintile in cap! Ce? Crezi ca toata lumea se invarte in jurul tau? Crezi ca o sa continui sa te ajut, sa te sprijin si dupa, sa fiu tratata ca un NIMIC? Hohohoho..baiete daca tu iti imaginezi ca o sa fiu in continuare good old elly..te inseli amarnic! Inainte orice mi-ai fi zis as fi facut pentru tine..da’ stii ceva? Asta e viata mea..si nu o sa joc Simon spune pentru totdeauna. David draga, ia mai scoate-ti aerele din cap. Daca vrei sa mai dai vreodata peste o fata care chiar sa te placa, ar trebui sa te gandesti ca om fi noi fete, dar fetele nu sunt obligate sa faca orice ziceti voi;). Si sa-ti zic de pe-acum. De la mine nu o sa mai scoti niciun zambet nici macar cu clestele. Chiar daca inainte ma topeam toata cand te vedeam, acuma o sa ma stapanesc. O sa invat sa nu te mai pun pe primul plan. O sa zici ca sunt egoista. Hah ace gluma buna..esti amuzant baiete..Pana acum numai la TINE m-am gandit, am incercat sa-ti fac TIE pe plac..da na’ ca elly e prea toanta sa se gandeasca si la ea. Asa ca iti spun..David iesi din viata, mintea si inima mea odata pentru totdeauna!
S-a trezit. Ca prima raza. Ca intaia stea. Avea déjà 14 ani. Dupa 14 ani care au trecut ca puii secundelor ea in sfarsit s-a trezit. Cum adica s-a trezit? A dormit in tot acest timp? Nu. S-a trezit la realitate. NU! Nu la realitatea aceasta groteasca, cenusie, lipsita de speranta. Nici la realitatea in care totul este monoton, la fel, fara pic de fericire si frumusete. Nu. Ea s-a trezit la adevarata realitate. Si-a dat seama ca fiecare clipa care trece trebuie traita cu veselie si cu zambete. A inceput sa vada partea frumoasa a lucrurilor. Si-a dat seama ca trebuie sa pretuiasca toate sentimentele bune, ca in fiecare diminteata chiar daca este la capatul puterilor, sa zambeasca. Sa zambeasca parintilor, oamenilor de pe strada, pisicilor, gazelor si tuturor creaturilor. O! Si nu numai creaturilor. De ce sa nu zambim si copacilor? Sau frigiderului? De ce nu? Totul merita macar un zambet de recunostinta. Recunostinta pentru ce? Pentru ca exista!
Chiar daca la sfarsitul zilei ea se intorcea posomorata si trista din cauza rautatilor si problemelor de zi cu zi, a doua zi nu uita sa zambeasca. De cand s-a trezit, a inceput sa fie mai ingaduitoare si mai putin cinica. Inainte era o persoana groaznica. Se supara din orice, spunea cuvinte-n vant pe care imediat le regreta, dar din cauza orgoliului nu-si mai cerea iertare..Tipa, urla, facea crize de isterie si imediat incepea sa planga din prostii. Isi ranea prietenii si persoanele care chiar tineau la ea. Pe moment nu-si dadea seama, dar dupa aia isi zicea: “Lasa ca le trece lor.” Punea la suflet orice chestie mica si neimportanta si isi facea si mai mult rau gandindu-se la porcariile astea.
Dar cand a vazut cum era si cum se purta a invatat sa aprecieze orice gest, orice cuvinte de bine si orice lucrusor cat de mic. A spart balonul in care se afla si a evadat din lumea Domnilor Cenusii.
Ea e elly. Adevarata elly. Cea care s-a regasit pe ea insasi.
